Arhieresc este împărătesc. Liturghia este întotdeauna împărătească, dar liturghia arhierească parcă are și mai multă strălucire. „Doamne, Doamne, caută din cer și vezi și cercetează via aceasta, pe care a sădit-o dreapta Ta și o desăvârșește pe ea”. Și te simți acolo, sădit în via Domnului, râvnind desăvârșirea pe care o dăruiește Dumnezeu când coboară și caută la cei din via Sa.
Biserica e plină de flori (în criptă a izbucnit primăvara, deși afară Parisul e covârșit de o vreme cu melancolii de Bacovia), lumânările din fața altarului ard ca-n Săptămâna Luminată, icoana Cuvioasei a fost încununată cu dragoste cu o cunună verde-verde ca viața cea netrecătoare. Biserica parcă se zidește acum din cântări și bucurie, din cutremur și tânjire în fața tainelor lui Dumnezeu, care sunt atât de înfricoșător de aproape.
Din trei potire ca dintr-unul se hrănesc iubitorii de Hristos, luând Merindea cea neprețuită pe calea spre Împărăție. „Cel ce Se împarte și nu Se desparte, Cel ce se mănâncă pururea și niciodată nu se sfârșește, ci pe cei ce se împărtășesc, îi sfințește”.
Preasfințitul Marc ne dăruiește câteva cuvinte despre stările noastre sufletești, peste care cade sămânța cuvântului lui Dumnezeu. Apoi inimile ne sunt chemate să pășească spre înțelesul pildei celor zece Fecioare, citită în cinstea Sfintei Cuvioase Parascheva, care s-a alăturat fecioarelor celor înțelepte și, înmulțind prin viața ei untdelemnul candelei sale, a fost chemată să intre cu Mirele la nuntă. O, suflete, oare ce ogor pregătești tu pentru sămânța cuvântului dumnezeiesc, oare cu care dintre fecioare te vei număra, cu cele nebune sau cu cele înțelepte?
Ospăț dumnezeiesc, ospăț de nuntă împărătească e hramul Sfintei Parascheva. Dar și ospăț omenesc, cu bucate românești. Apoi începe hramul cu vioară și chitară. Copiii sunt pătrunși de o bucurie „cumincioară”, căci zburdălnicia mai poate aștepta și după micul concert. Cât de frumoasă a devenit azi și „cripta puțului”, împodobită cu icoane și ștergare românești, cât de luminoasă și caldă și, deodată, neîncăpătoare, ea care în cea mai mare parte a anului nu se trudește să adăpostească decât întunericul!
În așteptarea unui măiestru pianist, se servește ceai, se gustă prăjituri, se gustă dulcele regăsirii celorlalți într-o duminică atât de frumoasă!
