Părintele Paisie, ieromonah la Mânăstirea Afteia, a slujit în trecut
în parohia noastră, bucurandu-ne cu prezenta sa timp de cativa ani.
In
cadrul initiativei „Serile filocalice” din parohia noastra, in seara
zile de 8 noiembrie, dupa slujirea vecerniei, părintele ne-a împărtășit,
intr-un elan in care am putut simti prezenta harului lui Dumnezeu,
repere pentru o mai buna înțelegere a relației duhovnicești. Ne-a vorbit
despre căutarea și alegerea duhovnicului, despre împlinirea noastră
prin ascultare, cu bucurie și drag.
« A asculta implică două sensuri: în primul rând, faptul de a auzi și a înțelege ceea ce ni se spune, și în al doilea rând, a asculta, în sensul de a ne supune la ceea ce auzim.
A asculta poruncile lui Dumnezeu și a le împlini este și o cale de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Sfântul Marcu Ascetul zice: „Dumnezeu este ascuns în poruncile Lui”. Dumnezeu a zis: „să iubești”, să iubești pe Dumnezeu, să iubești pe aproapele tău. În măsura în care iubim, devenim asemena lui Dumnezeu. În măsura în care împlinim poruncile, Îl cunoaștem pe Dumnezeu.
Ascultarea ne
privește pe toți. Pentru cei din mănăstire este vot și făgăduință,
pentru ceilalți este auzire, înțelegere și supunere la ceea ce Dumnezeu
vrea de la noi.
Modelul de ascultare este Dumnezeu însuși, Dumnezeu
făcut om. Şi El ne-a zis: „Pildă vă dau vouă, precum ați văzut la mine
așa să faceți și voi”.
Ascultarea e capacitatea de a primi în suflet și în minte alte idei, cea a povățuitorului. Capacitatea de a nu se ține de evidența care o vezi tu, ci de a primi mai bucuros cuvântul povățuitorului tău, și prin aceasta fiind convins ca primești cuvântul lui Dumnezeu” »
Duhovnicul ne ajută „să renunțăm la evidențele pe
care le vedem noi”, să înțelegem care e planul lui Dumnezeu cu noi, ca
să devenim ce suntem în realitate : « Întreabă-l pe Tatăl tău și iți va
vesti ».
„Ascultarea se face în numele lui Dumnezeu. Şi cel care poruncește o face în numele lui Dumnezeu”.
Părintele Sofronie zice : « Ascultarea este o taină duhovnicească a Bisericii și de aceea legătura dintre părinte și ucenic este una a sfințirii. Pentru ucenic, această taină constă a învăța, a săvârși voia lui Dumnezeu, spre a pătrunde în starea vieții dumnezeiești și astfel a se împărtăși cu viata dumnezeiască, iar pentru părinte în a face ca prin rugăciune și nevoința vieții sale să aducă pe ucenic la cunoștința acestei căi și să cultive în el adevărata libertate, fără de care mântuirea este cu neputință. Adevărata libertate se află acolo unde este duhul Domnului și de aceea, țelul ascultării precum și cel al vieții creștine în general este dobândirea Duhului Sfânt. »
Va invităm să urmăriți înregistrarea conferinței și să vă bucurați de sfaturile Părintelui. « Cine nu are duhovnic să îl caute cu lacrimi »
