„Cel mai credibil mod prin care putem dovedi cã societatea şi Biserica se intereseazã sincer de tineri este sã-i ascultãm cu atenţie şi sã auzim ce au de spus. Nu este cu putinţã sã-i abordãm, ca societate, doar ca pe nişte consumatori de distracţie, sau, ca Bisericã a lui Hristos, ca pe nişte consumatori de adevãr autentic, deoarece asta constituie o subestimare nepermisã a ceea ce Dumnezeu le-a hãzãrit tinerilor. Este nevoie sã gãsim moduri prin care glasul tinerilor sã fie încadrat, îmbrãţişat în trupul social şi bisericesc, în vederea satisfacerii nevoilor lor. Datorãm multe curãţiei şi inocenţei privirii lor.
Cum sã se încadreze cuvântul tinerilor şi adolescenţilor în spatial public şi în Bisericã? Aceasta poate fi realizatã doar când vom conştientiza cã adolescenţii nostri sunt importanţi nu numai pentru ceea ce vor deveni în viitor, dar şi pentru ceea e sunt acum. Tinerii şi adolescenţii cer libertate. Dar trebuie sã-i ajutãm sã se iubeascã.”
(Pr. Vasilios Thermos, Despre problemele vieţii creştine contemporane)
