Sfânta Genoveva s-a născut în 422 în satul Nanterre de lângă Paris. Sfântul Gherman din Auxerre (prăznuit pe 31 iulie), în drum spre Anglia impreună cu Sfântul Lup din Troyes (prăznuit pe 29 iulie), a văzut binecuvântarea lui Dumnezeu asupra copilei de numai șapte ani şi le-a spus părinţilor ei că aceasta fusese aleasă pentru a sluji pentru mântuirea multora. Sfântul a binecuvântat-o şi i-a înmânat o monedă, semn al dăruirii ei către Dumnezeu. Începând cu acel moment, copila a devenit din ce în ce mai cuvioasă. Într-o zi, mama ei, înfuriată pentru că mergea prea des la Biserică, a ridicat mâna asupra fetei, dar Dumnezeu i-a luat deîndata vederea pe care n-a putut-o recăpăta decât doi ani mai târziu frecându-şi ochii cu apă amestecată cu lacrimile Genovevei şi binecuvântată cu semnul Crucii. Fără să i se mai împotrivească nimeni din familie, Genoveva a primit veșmântul călugăresc din mâinile Episcopului Parisului de la acea vreme, dar a locuit în continuare în casa părintească deoarece pe atunci nu existau încă mănăstiri în Galia. După moartea părinţilor ei, s-a dus să locuiască la Paris cu nașa ei. După ce a răbdat o boală cruntă, şi-a impus o viaţă plină de nevoinţe : se ruga neîncetat, nu ieșea decât să-i slujească pe cei săraci, nu se hrănea decât de două ori pe săptămână cu puţină pâine şi cu seminţe. Astfel şi-a îmblânzit trupul şi a dobândit o mare liniște sufletească care au ajutat-o să îndure cu răbdare ocările şi bârfele invidioşilor pizmuitori până ce a intervenit Sfântul Gherman din Auxerre silindu-i să o respecte pe slujitoarea Domnului. Asa au început parizienii să-i recunoască sfinţenia, iar fecioarele s-au adunat în jurul ei ca să-i urmeze exemplul. Reputaţia Sfintei Genoveva s-a raspândit în toată Galia ajungând pâna în Răsărit. Se povestește că între ea şi Sfântul Simeon Stâlpnicul (prăznuit la 1 septembrie) exista o legatură duhovnicească.
Sfânta Genoveva îi prăznuia cu multă evlavie pe Sfinţii care puseseră pietrele la temelia Bisericii în Galia. Ea a cerut să se construiască prima biserică deasupra mormântului Sfântului Denis din Paris insuflându-le parizienilor cucernicul obicei de a se duce la ea în pelerinaj, chiar şi pe vreme foarte rea. Într-o zi ea s-a dus la biserică în timpul unei furtuni cu o lumânare apinsă în mâna iar flacara nu s-a stins. Ea a mai contribuit foarte mult la dezvoltarea cultului Sfântului Martin, la Tours, lăcașul devenind unul dintre cele mai mari locuri de pelerinaj din Occident. În timpul călătoriilor sale, ea ii vindeca pe cei bolnavi, alunga duhurile rele, slujindu-i pe toţi cu voia lui Dumnezeu.
La începutul anului 451, Attila şi hoarda lui salbatică de huni se apropiau de Paris nimicind şi prăpădind totul în calea lor. Locuitorii orasului, înspăimântaţi, vroiau sa fugă ; doar Genoveva şi-a pastrat sângele rece reunind femeile în biserici pentru a cere cu lacrimi, post şi rugăciune ajutorul lui Dumnezeu şi a încercat astfel sa le redea curaj bărbatilor. Lumea i s-a împotrivit, pregătindu-se chiar să o arunce în Sena, dar atunci a sosit un trimis de-al Sfântului Gherman din Auxerre pentru a mărturisi înca o dată că Dumnezeu o alesese pe Genoveva pentru a fi ocrotitoarea orasului. Într-adevăr, dupa cum prevestise Sfânta, Attila a schimbat direcţia şi nu s-a mai îndreptat spre Paris iar mai apoi a fost înfrânt de catre o alianță formată din franci şi galo-romani, fiind silit să se îndepărteze. Childeric, regele francilor, şi-a exercitat hegemonia asupra regiunii timp de douăzeci de ani. Cu toate că era încă barbar, era respectuos faţă de Biserică, şi la îndemnul Sfintei a încuviinţat să ușureze pedepsele prizonierilor. Dar, francii fiind alungaţi de către romani, au încercat să recâstige avantajul confiscând proviziile Parisului. Ameninţaţi cu sărăcia, oamenii şi-au pierdut din nou încrederea în Dumnezeu. Atunci Sfânta Genoveva a constituit o flotă şi, înfruntând mari primejdii pe apă, a ajuns pâna la Arcis-sur-Aube unde a făcut provizii de cereale pe care le-a împarţit tuturor, îndeosebi celor mai nevoiaşi.
În anul 481, Clovis a devenit regele francilor şi, sfătuit de soţia lui, Sfânta Clotilda (prăznuită pe 3 iunie), a cinstit-o întotdeauna pe Sfântă ascultându-i sfaturile şi schimbând fără a pregeta rânduielile cu privire la cei nenorociţi. Sfânta Clotilda, soţia regelui a rămas cu Sfânta Genoveva la Paris până ce regele a terminat campania de cucerire a Galiei. Sfântul Remi venea cateodată sa discute cu cele două sfinte despre lucruri dumnezeiesti. Astfel, trei Sfinţi vegheau asupra Franţei care avea sa se nască.
Sfânta Genoveva a viețuit astfel optzeci de ani. Ea a plecat cu pace la Domnul, înconjurată de dragostea şi evlavia întregului popor. De-a lungul secolelor, şi-a mărturisit dragostea pentru Paris şi pentru locuitorii lui, ocrotindu-i. Sfintele sale moaşte, care se află în biserica Sfânta Genoveva (Sainte-Geneviève) de pe dealul cu acelaşi nume, au înfăptuit nenumărate tămăduiri. În timpul marilor primejdii, războaie, asedii, molimă, foamete, inundatii sau incendii, mulţimea venea să ceară ajutorul sfintei ; se organizau procesiuni în frunte cu racla în care se aflau Sfintele moaşte, iar Domnul, la rugăciunile Sfintei Genoveva si pentru credinţa poporului din Paris, le arăta îndurare prin minuni. Moaştele au fost arse aproape în întregime și aruncate în Sena de către revoluţionari în 1793, dar Sfânta rămâne vie pentru cei care știu să o cheme întru ajutor cu credinţă.
