Coborând vreme de câteva minute versantul care se sprijină pe mare, pe trepte de piatră astăzi relativ îngrijite, descoperi grota sfântului Athanasie Athonitul.
Întâlnirea cu natura, în acest loc purtător de binecuvântarea de Sus a sălășluirii celor ce au fugit de lume pentru ca să fie mai aproape de Dumnezeu (paradoxal pentru unii, aceasta ni-i apropie, prin dragostea învățată de la Dumnezeu în care ne cuprind și pe noi)transmite vigoare. Simți că este adevărat ce se întâmplă. Simți că ești într-un loc autentic și viu.
Coama muntelui te incită la un fel de reprezentare mentală, un fel de verticală care leagă pământ de cer. Urcarea pe munte pare a fi în istorie un spațiu privilegiat al întâlnirii cu Dumnezeu. Vechiul Testament ne dă mărturie în acest sens. Tot așa și harul are vocația, în orice loc ne-am afla, să unească în lăuntrul nostru pământ cu cer. Așa cum metania din mână cheamă spunerea rugăciunii, muntele din văzul nostru cheamă lăuntrul nostru către o tindere către Cel de Sus. Întâlnirea noastră, ireductibil misterioasă, cu harul dumnezeiesc, care se poate petrece în firescul vieții noastre de creștini și nu neapărat în spații precum cele retrase și abrupte din Sfântul Munte, ne bucură de bunăvoirea resimțită în lăuntrul nostru, ne umple de viață și pune în noi o demnitate care este și înălțare de după înviere, și pogorâre în adâncul ființei noastre pe trepte de rugăciune pentru întâlnirea copleșitoare cu Cel mai smerit, Omul-Dumnezeu.
Sfântul Athanasie este cel care a început acum mai bine de o mie și câteva sute de ani viața monahală pe aceste meleaguri. Izvorul său, țâșnit din piatră în urma lovirii cu toiagul, dăruiește oamenilor agheasmă. Te afli în patria urcătorilor către Dumnezeu, iar izvorul binecuvântării pentru cei însetați de El nu are sfârșit. Sfințenia curge pe pământ pentru a domoli setea celor cu sete de sfințire.
Grota se află la vreo douăzeci de km de izvor, iar între ele se află mănăstirea Marea Lavră pe care sfântul Athanasie a fondat-o.
În grota sfântului se află o bisericuță, care adăpostește icoana la care s-a rugat sfânta Maria Egipteanca atunci când s-a adresat Maicii Domnului pentru a fi lăsată să intre în biserică să se închine lemnului Sfintei Cruci. În zece ani de vizite, e prima oară când găsim bisericuța deschisă și putem să ne închinăm la icoană. 2014. Minunat dar. Atingi astăzi cu încredințare lăuntrică o icoană a cărei binecuvântare a schimbat destinul unei vieți de desfrânate, și prin ea, mulțime de păcătoși au căpătat îndrăznire la Maica Domnului văzând posibilă ascensiunea din adâncul iadului în adâncul Raiului.
