Hramul parohiei noastre este acea curgere de timp aparte, în care trăim mai intens, pe durata unei zile întregi, o întreagă atmosferă de binecuvântare. Cuvioasa Parascheva atrage în fiecare an închinători, dăruitori, slujitori … cu toții suntem chemați să fim fericiții primitori ai harului venit prin binecuvântarea ei.
Poate că în povești nunțile durează trei zile. La noi durează o zi care începe dis-de-dimineață, la 06.45, cu sfânta liturghie arhierească și sobor de preoți veniți din evlavia lor pentru sfânta atât din regiunea pariziană, cât și mai de departe (părintele Jean Marie a fost găzduit liturgic de parohia noastră câteva zile, culminând cu participarea la hram), din Mitropolia noastră sau din altele. O primă agapă a zilei, mic dejun construit cu participarea fiecăruia imediat după săvârșirea sfintei liturghii, prilejuiește întâlnirea unii cu alții întru bucuria fraternității.
Seara, acatistul sfintei început la 18.45 adaugă și alți slujitori, și alți închinători. Atmosfera de rugăciune la lumina lumânărilor și a candelelor, specifică parohiei noastre, creionează ceva în lăuntrul nostru din misterul întâlnirii cu Dumnezeu.
Începe programul cultural al serii. Teatrul de marionete este prilejul prin care copiii oferă părinților interpretare, bogăție de sens, valori de viață, toate într-o formă ludică care te preia și te poartă, lăsându-te în cele din urmă îmbogățit și bucuros.
Urmează, în cripta puțului (poziționată în spatele criptei care slujește drept locaș de cult parohiei noastre, și care își poartă numele de la prezența unui puț vechi, cu apă în el și acum), într-o atmosferă de catacombă (situată cam la nivelul unde se afla Parisul ca înălțime în Evul Mediu, mai jos cu un metru și ceva decât nivelul actual al orașului), loc în care pereții de piatră mărturisesc frumusețe și curgere a timpului, un recital pe care îl putem numi fără îndoială extraordinar, atât prin calitatea interpretării, cât și prin unicitatea punerii în scenă a unor partituri muzicale a căror interpretare mărturisește ceva din adâncul sufletului românesc. Sunt momente de simțire românească nu numai pentru noi, românii aflați în Occident, dar și pentru francezii care se bucură împreună cu noi de trăirea Ortodoxiei și primesc mărturia noastră culturală ca pe oportunitatea de a ne înțelege mai bine ca popor purtător de Ortodoxie. Simona Eftimoiu, într-o interpretare a cărei complexitate o poate descoperi fiecare fie și prin mulțimea de instrumete de suflat folosite, ne-a împărtășit câteva gânduri în exclusivitate: „am mai cântat aici în Occident din muzica tradițională românească, de data asta însă a fost diferit, pentru că sunt românii noștri într-un loc departe de casă cei care au ascultat. Nu m-am gândit să ofer un anume repertoriu, ci am luat la rândul meu energie de la ei, ne-am hrănit reciproc. Muzica acesta e limbajul nostru comun, face un ecou cu amintirile noastre, de când eram acasă”.
Transpunerea pe flaut a baladei de Ciprian Porumbescu a produs momente de virtuozitate. Iar „simpla” interpretare a Ciocărliei, punctată de aplauzele celor prezenți, electrizați de simțirea care se degaja din împreuna participare între flautista de excepție care este Simona Eftimoiu și pianistul nostru, Ionel Streba, a cărui interpretare cu simțire ne încântă de fiecare dată, au făcut bucuria și conștiința că se întâmplă ceva minunat în cripta noastră.
Cei care vor să guste un pic din atmosfera diferitelor momente de la sărbătoarea noastră,
pot urmări trailer-ul nostru :
