Frumos, foarte frumos, cel mai frumos hram de la Saint Sulpice! Totul respira frumusețe, de la veșmintele preoților, la buchetele de flori care împodobeau icoanele. Și la mâinile unui dirijor. Am urmărit cu atenție mâinile acelea în armonie cu liturghia. N-am știut să le ascult cum se cuvine, însă ele arătau tot ce se întâmpla: când era durere și când era bucurie, când era nevoie de șoaptă și când era nevoie de rărunchi.
Sunt nepoată de dirijor de fanfară și de cor la biserică. Toată copilăria și adolescența mi-am urmărit bunicul dirijând. După ce am început să merg la biserică, îl însoțeam la liturghie și stăteam acolo sus, la cucurigu, unde stătea corul, și îl urmăream cum dirijează. De când el nu mai e, nu am mai urmărit cu adevărat alte mâini dirijând. Până duminică la hram, când mâinile care au dirijat au avut ceva de spus și au spus-o FRUMOS, parcă dansând.
