Rep.: Sunteti sculptor. Ce anume sculptați?
Florentin Tănăsescu: Ultimele mele sculpturi abstracte, le lucrez în lemn prin tăiere directă căutând echilibrul formelor, contrastele, neașteptatul. „Subiectul” sculpturilor mele este căutarea „evenimentului sculptural” care poate ascunde deseori Inefabilul.
Rep.: Cum se împacă o căutare duhovnicească cu una artistică? Cum gândește întru Hristos un sculptor când creează?
Florentin Tănăsescu: Un artist poate crea atunci când găsește o stare propice creației: liniște, uitare de sine, comuniune și poate deveni un „receptor” al unui har care îl inspiră. Cu cât viața noastră este mai legată de Hristos, cu atât lucrurile ne sunt mai clare, simple, cu atât mai mult munca găsește răspunsuri și rezultatul este viu.
Rep. : Ce putem învăța de la Brâncuși?
Florentin Tănăsescu: Cred că Brâncuși poate fi un exemplu prin etica și tenacitatea sa artistice … și pentru uimirea lui perpetuă, bucuria împărtățită, căutarea sa constantă de Esențial.
