Extras din film:
Cine sunteți, domnule Eugen Leahu?
Asta e întrebare la care încerc să găsesc răspunsul de vreo patruzeci de ani și dvs. credeți că-l vom găsi așa, în două minute… În 1989 mă întrebam dacă sunt revoluționar,în 1991 mă întrebam ce poate să însemne diploma mea de inginer, cinci ani mai târziu mă întrebam ce insemnă diploma mea de regizor (absolvent al IATC-ului…) Și eram atât de întrigat, încât am trecut de la docu-dramele pe care le faceam între 2 știri la PRO TV București, la cele pe care le-am făcut la JAKARANDA PRODUCTIONS Paris. După câte văd, întrebarea asta încă nu mi-a dat pace…
Cum v-a venit ideea sa faceți un astfel de film?
Am fost rugat de bunii Parinți prieteni, care știu că filmez de 15 ani de zile anumite evenimente din viața comunității ortodoxe române din Franța. Ideea parea absolut imposibilă, în timpul scurt pe care-l aveam pînă la difuzare, printre multiplele demersuri profesionale și familiale. Dar, cum duhovnicii mi-au demonstrat de multe ori ca 1+1 nu fac numai 2, mi-am zis că voi încerca, tocmai pentru că este imposibil. Lucrurile s-au organizat de la sine, dar nu de către mine… La drept vorbind, greul a fost pentru cei care s-au rugat pentru mine. Iar eu am avut pur și simplu șansa de a supraviețui demersului.
Ce ați vrut să surprindeți în special ?
Cred că istoria unei comunități este legată de viața intimă a indivizilor care o compun, în relația lor cu Divinitatea, atât cât o percep ei. Căci fiecare om aspiră, conștient sau nu, spre o rază din lumina cea pururea fiitoare. De aceea cred că un film despre istoria unei comunități este un film extrem de viu. Dacă pereții, sau scaunele de la Biserică de la Limours sau de la Biserica Sfintilor Arhangheli Gabriel, Mihael și Rafael, de la Jean de Beauvais ar putea vorbi, s-ar putea scrie tomuri cât să umple o noua Bibliothèque Nationale de France.
Noi am încercat să spunem o scurtă poveste a acestei comunități multi-seculare în numai 6 minute.
Biserica nu este numai o instituție, nu este numai o clădire, ci este și o parte din fiecare din noi. Și cum facem ca să-i cunoaștem pe fiecare dintre noi ? Cred că prin iubire putem sa înțelegem o părticică din ce în sufletul fiecăruia dintre noi, căci în fiecare din noi sălășluiește Hristos.
Câteva gânduri personale împărtășite celor care vor citi interviul nostru ?
Un pictor, care observă mult natura, îmi spunea: „Te-ai intrebat vreodată de ce cantă păsările atunci când apare Soarele?” Păsările simt în felul lor lumina și descoperă frumusețea Creației. Cântecul lor vine dintr-o dorință de a contribui în felul lor la această frumusețe. Fiecare din noi, are deci motive pentru a continua să cânte.
