Viața Bisericii este minunată, în sensul de surprinzătoare pentru mintea omului obișnuit cu obiectivitatea rece indusă de cultura societală.
1. Odată tocmai terminasem sfânta liturghie și mă pregătem să miruiesc. O doamnă se precipită spre mine înaintea tuturor și îmi spune : nu vă mirați, am visat-o azinoapte pe bunica mea care îmi spunea că are nevoie de untdelemn. Am adus o sticlă la biserică. Ce se întâmplase : cu o seară înainte la biserică fusesem anunțat că nu mai este deloc ulei pentru candele. Iată, prin rânduieli de El știute, Domnul s-a îngrijit să ne trimită.
2. Spovedisem pe cineva. Cred ca era pentru persoana cu pricina una din primele spovedanii, dacă nu chiar prima. Vine la mine după câteva zile și îmi spune : părinte, am visat azinoapte că cineva mi-a oferit un trandafir atât de frumos mirositor ! Am simțit în vis că aceasta este în legătură cu faptul că m-am spovedit.
3. Duminica aceasta a venit la mine o mămică cu un copil pentru care am făcut un botez în urgență. La spital au spus că copilul are ceva pe creier și nu va trăi mult. În pregătirea botezului, am aflat totuși că nu era iminent-iminent, dar ne-am hotărât să facem cât de repede botezul. Acum, la câteva săptămâni după botez, mămica mi se adresează fericită : medicii spun că s-a Întâmplat ceva, acum este doar un chist care nu mai pune cu nimic viața copilului în primejdie. Copilul este practic vindecat.
4. Slujeam mai mulți preoți Sfântul Maslu, ca de obicei, în ultima vineri din lună. În zona cea mai întunecoasă din spate de la criptă se strecoară și cineva din afara comunității noastre, rău intenționat. Apuc să îl miruiesc, neștiind cine este, și fără să-i văd lămurit fața. Întâmplarea face ca în proximitatea lui să se găsească o familie, pe atunci oarecum la primii pași de descoperire a vieții Bisericii, cel puțin în parohia noastră. Individul necunoscut profită de neatenția acestei familii și le fură o geantă de mână, importantă prin actele pe care le conținea. Tatăl de familie sesizează cu oarecare întârziere și iese în viteză afară. Simțind că s-a întâmplat ceva, las să slujească pe ceilalți părinți și ies și eu în lateralul bisericii. Împreună cu soția lui. Domnul pornește înspre fața bisericii sperând să identifice hoțul. Eu rămân cu doamna în fața ușii. La un moment dat se apropie un tânăr de noi. Nu aveam cum să îl recunosc, însă doamna îmi spune : stați un pic, nu cumva este tocmai acesta ? Mă uit la el, putea fi. Îl interpelăm. În acel moment trece prin fața noastră o patrulă de poliție. Le spun ce s-a întâmplat, că îl suspectăm pe acesta. Individul îmi părea a fi un pic vulnerabil la nivel psihic. Deși nu aveam nici o dovadă că el a făcut-o, deși nu știam sigur că e el, ar fi putut spune că îl confundăm, se arată spre surprinderea noastră de acord să se ducă și să aducă geanta de acolo de unde a dosit-o. O face. Între timp, tatăl de familie apare și îl recunoaște. Hotărâm că nu depunem plângere, individul poate pleca în pace. Deopotrivă, patrula de poliție. Intrăm bucuroși la sfântul Maslu, eu minunându-mă. Miza pentru această familie: dincolo de valoarea actelor, furtul genții ar fi provocat cel mai probabil un atentat, sau măcar neîncredere, în ceea ce privește frecventatul bisericii. Aici ne-ar fi lovit cel viclean dacă nu și-ar fi vădit Dumnezeu ocrotirea. În câteva minute slujba se termină, firesc, de parcă nimic nu s-a întâmplat. În afară de noi, cei câțiva la curent cu faptele și bucuroși că toate sunt în ordine, cei din criptă nu bănuiau nimic. Pentru ei a fost un Sântul Maslu ca de obicei.
